Curatam, curatati, bagam cu bilantu`

Final de an. An greu 2012 asta. N-apucaram sa dam ortu` popii cu apocalipsa, da` ne palira altele. Avusaram trei ture de mers la urnele de vor. Ne aleseram primari, zisaram da sau nu pentru Basescu si aleseram parlamentarii. Scaparam de sfarsitul lumii, dar mai bine nu scapam ca acum ne vin facturile la intretinere si o sa ne dorim apocalipsa, macar pana la primavara, cand n-o mai fi caldura in calorifere. Scaparam si de Craciun, terminaram oalele cu sarmale si platoul cu salata beuf. Gospodinele incepura sa bage cu runda a doua de curatenie, sa fie casa boboc de Revelion, si cu runda a doua de gatit, pentru aceeasi noapte. Si cica, la final de an, fiecare isi face bilantul anului care a trecut si isi face planuri pentru noul an. Nu stiu de ce ar trebui facuta chestia asta, da` cica asa e bine. Si ma lua dis-de-dimineata la intrebari un prieten. Imi zice: si, Dobrisanco, ce ai realizat din lista pe care ti-ai facut-o de Revelion anu` trecut? Ii raspund: tot! Cum dracu` tot, ma intreaba omu` nedumerit. Asa bine, tot. Anul trecut mi-am propus sa nu imi fac niciun plan pentru noul an. Sa il traiesc, pur si simplu, fara sa il planific. A fost ok. Mi-a iesit planul asta si nici nu am nimic de regretat. Si, ma intreaba acelasi prieten, pentru la anul, ce planuri ai? Pai daca mi-a iesit asa de bine planul de a nu planifica nimic pentru 2012, eu zic sa fac la fel si in 2013. Planific sa nu planific absolut nimic, si oi vedea eu ce-o iesi. Iau zilele una cate una si le-oi duce eu pe toate 365 la capat. Plus ca nu prea imi da mie mare incredere 13-le asta din finalul anului. Parca am ceva fiori pe sira spinarii cand il vad.  La asta se mai adauga si faptul ca nu am nici cea mai vaga idee cand pica sfarsitul anului in 2013, ceea ce ma debusoleaza complet. O sa il las si pe-asta neplanificat, si-om mai vedea noi la anu`.

Azi serbam iar victoria

"Azi serbam iar victoria si indoiala ni se asterne in gand". Pentru cei care nu stiu despre ce e taina, sunt versurile piesei "Victoria" a celor de la Timpuri Noi. Am melodia asta in cap de vreo cateva ore, de cand am vazut la jurnalele de stiri vesnicul reportaj al Revolutiei din `89. De la bun inceput, va explic ca nu am vreo problema cu ceea ce s-a intamplat atunci. Eram prin clasa a-2-a si tata m-a obligat sa ma uit la TV, spunandu-mi ca asist la o pagina de istorie. Am auzit gloante, am amintiri de atunci. Altceva ma irita. De 23 de ani, vad aceleasi stiri la tv. Incep de pe 16 decembrie si se termina undeva pe 24. Sunt ca filmul ala de Paste cu Isus care rula in fiecare an pe TVR cred. Nici cu asta nu as avea vreo drama, daca reportajele nu ar fi literalmente aceleasi. In 23 de ani ne-am pus o mie de intrebari. Nici pana in ziua de astazi nu am aflat cine a tras, de ce s-a tras. Nici pana in ziua de astazi nu am aflat exact ce s-a intamplat in zilele astea. Cu toate astea, reluam vesnicul subiect al Revolutiei, cu exact acelasi text si imagini de anul trecut. Nimic nou. Nimic. Niciun raspuns. Nimic. Ne amintim de Revolutie doar cand se mai face cate un an. Ne trec exact aceleasi imagini prin cap. Gol! Revolutionari care nu au tinut o arma in mana fac bravada in fiecare an de eroismul lor inexistent. E unu` prin Craiova, n-am sa spun cine, care a fost impuscat in fund in timp ce statea pe WC in fundu` curtii. Ala e revolutionar. Oamenii care au fost atunci cu armele in mana, oricare ar fi fost ele, idei, condeie sau arme de foc, nu si-au luat certificate de revolutionari. N-au facut-o pentru vreun brevet.  Oamenii astia, dupa 23 de ani, tot nu au un raspuns. Insa, in fiecare an la televizor, mai bagam veseli niste imagini...aceleasi de anul trecut...sa treaca si perioada asta si `om vedea despre ce-om mai scrie. Pana una alta, "azi serbam iar victoria..."

Imbecilitate uninominala

Eiii, dragi baieti si fetiteee si ma dusai, nu sa trec la Olt, ci sa votez inainte de a ajunge la munca. Cu noaptea in cap, prapadita, imgrozita, uitadu-ma urat la ziua care incepea in fata ochilor mei inca lipiti, zisai sa imi fac datoria civica inainte de a o face pe-aia care imi plateste facturile. Ma uitai pe lista aia afisata la intrarea in sectie si vad: bloc nu spun cifra, scara 1, sectia, dracu` stie ce numar are ea. Acelasi bloc, scara 2 si 3, sectia vecina. M-a gandit ca, ora fiind matinala, orele putine de somn cu o noapte inainte, nu mai percutez eu cum trebuie. Iau buletinele si viteaza intru in cabina de vot. Soc! Aveam in mana buletine de vot pentru colegiul 1. Ma intorc, inainte de a pune stampila si intreb de cand dracu` sunt eu in colegiul 1? Mi se explica: "pai doar scara 1 e in colegiul 1. Scara 2 si 3, sunt in colegiul 2. Si mai sunt cateva scari din Lapus Arges pe colegiul 1, restu` sunt pe colegiul 2". Deci, care-va sa zica, daca ma enerveaza ala care a iesit, cer schimb de casa cu scara 2 si am scapat de belea. E simpla treaba. Acum, continuai sa ma duc, nici de data asta sa trec la Olt, ci  la munca. Pe coridoarele Prefecturii, pe unde am stat o mare parte din zi, aparu Ionel Pana. Omul este complet neinteresant, daca nu ar fi venit cu o cerere care m-a distrat copios. Nea` Pana asta, a candidat pentru Camera Deputatilor din partea PP-DD. S-a dus sa voteze la o sectie de votare din colegiul unde candida. Chestie perfect legala. De la sectie, i-au spus sa se duca sa voteze unde are adresa de domiciliu. Cum Pana a inceput sa faca scandal, ca vrea sa voteze musai acolo, membrii sectiei au facut un compromis: i-au dat un singur buletin de vot: pentru Camera Deputatilor. Ca sa nu isi piarda propriul vot (am fii niste naivi toti sa credem ca nu se voteaza singuri). Cum pentru Senat nu candida, nu i-au dat sa voteze si pentru Senat. Ca sa fie treaba incheiata, azi am aflat ca sunt extrem de bine reprezentata in Parlament. De pe colegiul 1 Senat pleaca in Parlamentul Romaniei toti cei trei candidati. Cristiana Anghel care a castigat alegerile, dar si Antonie Solomon si Marinica Dinca, ambii castigatori la redistribuire. Sa moara de ciuda astia de la scara doi, ca ei au numai un senator!

Cantecul de lebada al fostului primar?

Nu ma apuc sa ma arunc nici acum in morcirla, mai ales ca maine este ziua votarii. Nu am facut-o niciodata si nici nu am sa incep acum. Ma uit insa, asa cum faceti si voi, la campania asta care a ajuns la fluier final. Am privit-o, ca si voi, cu ochi atent si analitic. Si cel mai mult, m-am uitat la Solomon in ograda. Dupa ce alegerile locale i-au dat o palma care l-a usturat pana in maduva oaselor, si-a inceput campania pentru scaunul de senator lansand zvonul ca a murit. Nu a fost prima moarte a lui Solomon. De-a lungul anilor, a mai murit de cateva ori la inceputul campaniilor, pentru a-si atrage simpatia. Schimband din nou partidul, UNPR-ul pe care sustinea in urma cu cateva luni ca este noua lui familie, a fost lasat in spate de fostul primar pentru PP-DD, partid care initial parea doar o gluma, dar care a reusit sa isi atraga ingrijorator de multi sustinatori. Cu noul carnet de partid in mana, s-a apucat de campanie, punandu-l pe Gigi Netoiu alaturi de el pe asfise. Netoiu, personaj controversat si nu tocmai iubit de craioveni, i-a adus lui Solomon un deficit sanatos de imagine. Cu sanse mari sa plece in Senat, Solomon a pierdut votul din cauza alaturarii cu omul de afaceri. S-a lansat apoi intr-o campanie agresiva, jignindu-si, asa cum a facut si la locale, contra-candidatii. Se pare ca nu si-a invatat lectia pe care Olguta Vasilescu i-a dat-o cu paine din belsug. Cu Tociu si Palade la purtator, fostul primar a colindat in lung si lat colegiul, fara sa realizeze ca astia doi is comedianti, adica nu ii ia nimeni in serios. A pastrat apoi ultima lovitura pentru final. A umplut cutiile postale ale oamenilor cu pliante prin care le da urat la picioare celor de la USL, aruncand cu noroi si in institutiia pe care, in urma cu opt ani, jura sa o slujeasca. Chestia asta cu pliantele mie mi se pare un cantec de lebada, al unui om politic care maine are sanse mari sa dispara de pe scena. Fara scaunul de senat, Solomon va ramane pentru patru ani doar fostul primar al Craiovei. Atat! Poate ca maine va fi una o zi cu noroc pentru el. Norocul pe care l-ar putea avea este ca invatatoarea Cristiana Anghel sa nu inchida colegiul, adica sa nu obtina 50 + 1 din voturi. Este singura sansa pe care fostul primar o mai are, sansele ca el sa obtina 50+1 din voturi fiind ca si inexistente. Ar fi dureroros pentru afaceristul de la Leamna daca ar pierde, din nou, in fata unei femei, mai ales ca, nu mai departe de campania de la locale, acesta se plangea ca vede numai mameloane. Ramane de vazut ce va aduce ziua de maine, iar cea mai mare curiozitate a mea ramane pana maine seara colegiul 1 senat si ce vor decide oamenii de aici.

Fii femeie, stai deasupra, gadila-l si taci din gura!

Am multe chestii care imi apar in fata ochilor, ba pe facebook, ba pe diverse site-uri pe care intru sa mai citesc cate o stire. Unele titluri imi starnesc curiozitatea, chiar daca nu am nicio treaba cu articolul. Ca atare, devoratoare de orice este scris, nu ma pot abtine. Asa se face ca, in ultima vreme, citesc si ma minunez de niste articole cica pentru femei. Nu ca as fi eu cea mai femeie dintre reprezentante, da` sfaturile pe care le citesc prin mizeriile astea de articole, ma fac ori sa imi doresc o operatie majora, ori sa bat pe idiotul/idioata care scrie ineptiile. Sa va explic in mare cum sta treaba. Ca sa fii adevaraciune de femeie, pai trebuie sa iti iubesti slujba si sa nu cumva sa treci prin fata sefului, decat pe varful degetelor. Mereu trebuie sa ajungi prima la munca si sa dai proiectul finalizat inainte de termenul limita. (pe bune???!!!) Apoi, acasa, sa iti bibilesti plodul, caruia trebuie sa ii arati afectiune maxima si sa nu cumva sa ii arzi vreuna peste bot cand urla ca disperatul, ca poate ramane cu sechele. Barbatul trebuie sa fie rasfatat, ca atare tu trebuie sa il atragi mereu cu alte si alte feluri de mancare, sa fie casa mereu curata, sa nu fi mereu aceeasi si sa il suprinzi mereu in pat cu imaginatie debordanta. Asta pentru maritate. Pentru alea fara plozi, da` cu un barbat prin batatura, sfaturile sunt cam aceleasi si se adauga: daca vrei ca intr-o buna zi sa iti puna un inel pe deget, cel mai bine ar fi sa nu provoci certuri. Pe bune?! Pai unde am ajuns? La dracu` si-au dat alea prin `60 foc la sutiene? Sincer acum. Sfaturile mele, cu privire la aceste materiale, sunt urmatoarele: alea/aia care le scriu, sa le printeze. Altfel, neprintate, nu vor avea cum sa si le bage acolo unde nu bate niciodata soarele. Apoi, daca iti iubesti sau nu slujba, e treaba ta. Adica, eu una, recunosc, toata viata am facut presa din dragoste de meserie. Da` asta cu sefu`...sa fac o lista cu sefii cu care nu m-am certat niciodata...umm...hmm...scuze, nu am o lista de-asta, m-am certat cu toti cel putin o singura data. Am ramas la ziare/televiziuni, certata cu sefu` fiind, pentru ca sunt buna in ceea ce fac, nu pentru ca stiu sa scutur de scame. Ce dracu` sa caut prima la munca?! Pe bune! Sunt o doamna, ca atare intarzii, mai mult, sunt o aroganta, ca atare mereu le explic celor care imi reproseaza ca am intarziat ca eu niciodata nu ajung tarziu, toti ceilalti vin inainte mea! Acasa, nu am plod, da` daca ramane cu sechele de la o palma peste bot, sa fie sanatos, ca boli psihice avem toti. Si ajungem la partea cu barbatul. De ce m-as transforma in sclava unui mascul? Pai ala, masculul, daca e langa mine, apai e langa pentru ca a realizat ca nu va fi niciodata bibilit, ca atare a ales singur, de buna-voie si nesilit de nimeni sa stea langa o femeie care are treburi mult mai importante in viata decat sa se gandeasca la mancaruri si pozitii sexuale. In ceea ce priveste cearta, pai daca vrea liniste sa taca din gura si sa nu calce in strachini. Este foarte simplu. Si daca nu vine cu inelu`, sa fie sanatos, ca doar de-asta am alte treburi, ca sa fac bani si sa imi cumpar singura cate inele vreau eu!