Cam pana unde merge aroganta?

Eeeee....baieti si fetiteeee...mailul meu este mereu plin de surprize. Si daca uneori primesc cate o reteta de marit penisul, de alte ori primesc diverse de la institutii, de obicei de stat. Astazi a fost una din zilele in care am primit un mail de la o institutie. Nu cred ca as fi stat sa il citesc, daca, n-ar fi avut titlul: "Hai la mare", trimis de Sindicatul Forta Legii. Ca sa nu ziceti ca sunt egoista, iaca-ta textul complet al mailului.  




"Salariatii bugetari au fost privati pentru anul 2012 de dreptul de a beneficia de bilete de odihna subventionate de la buget, asa cum au fost obisnuiti anul trecut si pana in anul 2009.

             Guvernarea anterioara a decis sa nu prevada in bugetul pe anul 2012 al Casei Nationale de Pensii Publice (CNPP) sume din care sa subventioneze o parte semnificativa (50-75%) din pretul biletelor la munte si la mare pentru bugetari, astfel ca actuala Putere, chiar si daca ar fi dorit sa corecteze aceasta nedreptate, nu ar mai fi putut pentru anul 2012, din cauza termenelor mari, de luni de zile, necesare pentru includerea acestor sume in buget si organizarii licitatiilor cu operatorii din turism.

             In conditiile date, Biroul Executiv al Uniunii Sindicatelor Functionarilor Publici si Personalului Contractual „Forta Legii” a decis sa negocieze direct cu operatorii de turism de pe litoral oferte dedicate in exclusivitate membrilor de sindicat ai sindicatelor care fac parte din federatia noastra sindicala.

             Ofertele speciale negociate se vor gasi in exclusivitate pe site-ul nostru www.fortalegii.ro, urmand ca fiecare membru de sindicat sa poata beneficia de aceste oferte in limita numarului locurilor disponibile pe fiecare serie, adresandu-se sindicatului din care face parte.

             Ofertele au fost negociate pornind de la pachete minimale, cu cazare si mic dejun, dupa caz, care sa poata asigura o flexibilitate mai mare si preturi de baza cat mai reduse, dat fiind ca nu mai exista subventii.

             Doritorilor le stam la dispozitie si le uram, de pe acum, concedii placute!

OFERTELE ACESTEI PERIOADE -   preturi pornind de la:

266 lei/pers./6 nopti cazare, EFORIE SUD, Hotel * *, cu mic dejun inclus.

315 lei/pers./6 nopti cazare, MAMAIA, Hotel * * *, cu mic dejun bufet suedez.

336 lei/pers./6 nopti cazare, OLIMP, Hotel * *, masa cu fisa-cont de 120 lei/pers."

Si de aici incepe problema mea. Dupa ce mi-am sters o lacrima cursa pentru saracii bugetari, care au fost victimele unor bestii si nu si-au facut concediul din banii mei si ai tai, a inceput sa mi se bata ochiul. Semn rau! Adica, functionarul lu` peste, care ma trateaza ca pe un gunoi atunci cand am nevoie de el, acelasi care este deranjat de prezenta mea mizera, isi face concediul din banii mei, iar cand nu face asta, plateste pretul de mai sus pentru un sejur. Pot sa ma plang pana imi pica ochii, la orice agentie si nu voi reusi sa plec la mare o saptamana cu banii astia. Dar...eu muncesc pe banii patronului....astia muncesc pe banii mei...e normal sa aiba si favoruri...

Arabii, politia si lacatul

De mai bine de o saptamana incerc ca tampa sa deslusesc o poveste. Simpla la prima vedere, ma socheaza prin cat de mult poate sa se complice cu buna stiinta. Dar sa incepem cu inceputul. In urma cu vreo zece zile, primesc telefon de la redactie si sunt rugata sa ma duc sa fac o stire, undeva pe langa targul Marlorex. Nu stiam prea multe inainte sa ajung, doar ca in poveste erau implicate niste hale si niste cetateni arabi. Ajunsa la locul faptei, mi se spune care e taina. In anul 2005, Romeo Iustulin, un barbat trecut bine de prima tinerete, cu mainile muncite, a cumparat de la un nea` cateva cladiri, hale, ca sa isi deschida omu` o afaceruta. Dupa ce a dat banii si a semnat actele, a descoperit ca terenul pe care sunt constructiile apartin unei firme a unor arabi. S-a chinuit ceva vreme sa ii convinga pe arabi sa vanda terenul, cum nu a fost chip, i-a dat in judecata. A castigat procesul, instanta punandu-l sa isi ia un executor, si sa evalueze valoarea terenului. Dupa ce a facut asta, s-a stabilit o suma de bani, pe care omul nostru a si virat-o in contul arabilor. Cum firma proprietara a terenului a continuat sa ii faca probleme, Iustulin i-a dat din nou in judecata, de aceasta data pentru ca instanta sa ii oblige sa ii faca si acte pentru terenul cumparat si platit. Este vorba doar de terenul pe care sunt cladirile si patru metri de acces. De aici a inceput nebunia. Firma araba, vazand ca pierde procesul, a inchis portile, a pus un mare lacat pe ele, a pus un paznic si i-a interzis omului nostru accesul in curtea unde are cladirile. Vazand tupeul, omul a sunat la politie. Politia a venit, le-a dat amenda si unora si altora, fara sa verifice actele si sa vada care cum are dreptate si a plecat. Diperat, Iustulin ne-a chemat. Si de aici nebunie. In prima faza am vrut sa vorbesc cu partea araba, asa cum era normal si sa aflu si varianta lor. Arabii au incercat sa ma convinga ca ei au dreptate, pentru ca in hotararea definitiva si irevocabila scrie ca sunt obligati sa permita accesul reclamatului, la mintea lor reclamantul fiind doar Iustulin, ca atare numai el ar avea voie sa intre in curte. Dupa explicatiile lor, am sunat la politie sa vad de ce nu fac nimic si sa aflu oficial care este povestea. La zece minute dupa ce am sunat, trei masini de politie au venit in cea mai mare viteza brusc interesate de ceea ce se intampla acolo. Au luat la sectie atat partea romana, cat si pe cea araba si s-au pus pe deslusit acte. Doua ore mai tarziu, in redactie sunau telefoanele ca in gara. Firma araba ne propunea diverse contracte de publicitate ca sa nu dam stirea. Chestia asta nu a facut decat sa ne irite pe toti la culme, fiind tratati ca un kil de cartofi cu vanzare la bucata si ne-a facut sa incepem sa urmarim povestea. Spre seara, portile se deschisesera. Nici o saptamana mai tarziu, arabii, dis-de-dimineata au pus din nou lacat pe porti. Din nou mi-a sunat telefonul, din nou am ajuns acolo. Ceea ce m-a distrat in ziua cu numarul doi a fost faptul ca in momentul in care m-am dat jos din masina si m-au vazut, o gasca intreaga de barbati cat muntele fugeau de rupeau pamantul prin niste boscheti din spatele halelor. Era partea araba de data asta speriata de presa. Din nou politia s-a facut ca ploua cand au sunat romanii, din nou au venit in cea mai mare viteza cand am sunat eu, din nou s-a gasit solutie sa se deschida portile. A doua zi, din nou, telefon, lacat, lipsa politie, arabi fugind. Sunat, venit politie. De data asta insa, politia l-a sfatuit pe Iustulin sa nu mai sune la presa si sa termine cu ziaristii. Acum, dupa ce trei zile m-am plimbat prin canicula prin praf, dupa ce arabii au incercat sa ma cumpere ca pe cartofi, chiar are cineva senzatia ca voi renunta sa urmaresc subiectul? Iar dupa ce politia da sfaturi sa nu mai fie sunata presa, am sentimentul ca o sa fiu muuult mai interesata decat pana acum sa vad cum se va termina disputa. Nu de alta, da` refuz sa las o mana de arabi sa faca legea in tara mea, pe mana cu politia, platita de mine!

Vezi cum dai cu pumnul, sau cum sa iti distrugi viata

Se intampla ieri, pe canicula, cam pe la ora cand soarele ii bate bine in cap pe craioveni. Colega mea, Ana Maria Galca, fata de treaba si prezentatoarea stirilor la 3TV, pleca linistita cu masina, impreuna cu o alta colega, Laura Patru si cu o prietena. Cum mergeau fetele pe strazile bune de aruncat la gunoi de la noi de tara, Anei i se rupse planetara, fix in drum. Se dadu jos din masina si se puse pe dat telefoane sa fie tractata de acolo. Taman atunci, pe strada, trecea mandra la parinti o fosta campioana la box, cu un Gheo dupa ea. Trecea ca pieton, pe trotuar. Si i se paru ei ca masina Anei nu sta bine, asa ca o lua la injuraturi sa isi parcheze masina in alta parte. Ana noastra, deja batuta de ghinion, ii spuse duduiei sa o lase in pace. Nu apuca insa de terminat ideea, ca duduia se puse cu pumnii pe Ana, in aplauzele dobitocului care o insotea si care urla: "Ha Ha sa vezi ce te omoara campioana". Dupa o serie de pumni, Ana a ramas fara un dinte, cu nasu` un pic pe-o parte si un ochi vanat. Campioana lu`peste prajit, in urma cu cateva luni, plangea prin studioul nostru de teleziviune sa o promovam sa se faca politista ca murea de foame in casa. Am rezolvat-o! Acum are promovare mai mare decat se astepta, ca o promoveaza toate posturile de televiziune, iar nivelul de trai ii este brusc ridicat, intrucat Penitenciarul de Maxima Securitate asigura trei mese pe zi. Si nu inteleg cat de cretin sa fii, sa iti distrugi in halul asta viitorul. Pentru cei cativa pumni pe care, nu se stie din ce motiv, i-a dat, si-a terminat acum intreaga viata, cu un dosar penal. Partea buna este ca isi poate acum perfectiona stilul de box in celula, unde se stie ca viata e mai dura si chiar ai nevoie de violenta.

Tragem linie pro si contra

Ma muscai de limba campania asta, de imi dadu sangele aproape, sa nu zic, sa nu marai si sa nu carai. Da` acusi, ca votu` se incheie, pot sa spun in toata splendoarea ce si cum. Cu cuvintele mele beteage, va spun ca daca o mai vedeam o singura data pe Lavinia Sandru, vomitam. Pe ea! Femeie mai falsa si mai naspa (sunt blanda) decat asta, nu am vazut de cand mama m-a facut. Cand nu erau camerele pe ea, nu stia in ce cavitati sa ne mai pupe. Cum dadeam drumu` la camere, femeia efectiv se transforma. Devenea agresiva, si ne dadea ordine, cand si cum sa ne mai spuna Maria Sa, Doamna Cine Dracu` Esti?! vreo doua vorbe din mizeriile cugetate. Solomon, m-a tarat pe la conferinte de presa. Asta mi-e meseria, nu am avut nimic impotriva, daca nu m-ar fi sfidat, de parca eram la cherem, un intreg staff de campanie asezat vesnic in fata mea, uitandu-se de sus. La asta se mai adauga si personajul caruia am de platit o polita, al carui nume nu l-am spus, da` care se si anume intituleaza Alin Gabriel Oprea, si face parte din cabinetul lui Solomon. Ce imi placu la Olguta. Staff prietenos, gata oricand sa imi aduca imagini daca nu ajung la vreo conferinta. Cafeaua din sediul de campanie, mereu la dispozitia oricarui obosit din presa. Olguta in persoana, calda, dinamica, si chitita sa faca ceva. "Nu ma sperie astia pe mine", imi spune mai acum cateva zile, cand incercam sa ii spun in ce mocirla s-a bagat. Si, la tras de linie, chiar ma bucur sincer ca n-o mai vad pe Sandru prin Craiova (repet, vomitam), si, chiar mi se pare  fantastic sa traiesc intr-un judet si oras dominat de femei destepte.

Cine-a pus marlanii-n drum?

De cateva ore tun si fulger in stanga si in dreapta. Sunt oripilata, dezgustata si furioasa. Satula pana peste cap de marlanie si comportament demn de cocotier, o sa incep prin a va spune povestea de la capat. La finele saptamanii, adica vineri, pe 8 de iunie, la Craiova se intampla Romanian Music Awards (RMA). Inca de la bun inceput, acest spectacol a mirosit a mizerie, ca sa nu il numesc altfel. In primul rand, ca are loc fix a doua zi dupa incheierea campaniei electorale, si se tranforma intr-o manifestare politic ascunsa. Apoi, m-au umplut de draci organizatorii. Ca sa ma pot acredita, ca ziarist, cei de la RMA au cerut sa le scriem minim o jumatate de pagina, plus poza mare, sau sa le dam spatiu de emisie. Adica, eu vin la tine, iti fac reclama, si in loc sa ma platesti tu pe mine ca o fac, ma santajezi? Am considerat ca nu am nevoie de acreditare la un spectacol unde ciurucurile muzicii romanesti or sa se dea in stamba, ca atare am zis "pas". Aceeasi decizie au luat-o si alti colegi de breasla, care au considerat ca 3 Sud-Est lalaind impreuna nu este un argument suficient de bun pentru publicitate gratuita. Am considerat capitolul incheiat. Asta-seara, am plecat spre acasa, ca draga de lume. Am trecut, ca in fiecare zi, prin centru. O gasca de masculi monteaza scena pentru maine. Si nu as fi avut niciun motiv sa ma agit, daca masculii cu pricina, n-ar fi inceput sa se comporte ca niste primate coborate din cocotier. O gasca intreaga, la bustul gol, in centrul unui oras european, urla de mama focului in ce pozitii m-ar aseza si ce mi-ar face. Sa recapitulam: in centru orasului, dezbracati pe jumatate, pe spatiul public, montand o scena pentru care am platit din banii mei, lucrand pe banii mei, aceste maimute scapate de la zoo, topaiau pe niste schele adresandu-mi cuvinte pe care, urechile mele, deloc finute, nu le-au mai auzit niciodata. Cum este posibil sa fiu jignita in halul asta pe banii mei? Cum este posibil sa fie lasati acesti oameni sa se comporte in halul asta? Eu am fost doar una din zecile de femei care au patit acelasi lucru zilele astea. Eu una am facut o sesizare politiei care avea o masina parcata langa. Pentru ca eu sunt ziarist, politistii s-au dus sa ii potoleasca, dar restul femeilor, care nu au statulul meu, cum s-au aparat de marlanii in calduri? Am ajuns sa imi fie jena sa trec prin centrul orasului meu? Nu se poate asa ceva!

Mameloane la primarie

Eu tot spun de ceva vreme, da` nimeni nu ma ia in serios, ca au innebunit toti campania asta. Ziaristi, politicieni, oamenii de rand, pana si cainii comunitari au luat-o razna. Din pozitia mea, trebuie sa recunosc ca ma distrez copios cand ii vad si cand ii aud. Uneori insa, reusesc sa ma socheze. Astazi a reusit sa ma socheze Solomon, care m-a lasat fara grai. Intr-o conferinta de presa, cu toate camerele pe el, primarul in functie al Craiovei a spus ca, la mitingul electoral al contra-candidatei lui, a vazut numai mameloane. In prima faza, am crezut ca nu aud bine. A mai repetat chestia asta de cateva ori. Acum, am doua drame. Drama numarul unu este ca eu nu am vazut ce-a vazut Solomon. Si daca mie imi e ciuda, coloegii mei, barbati, sunt deja in sevraje. Problema cu numarul doi care ma si anume racaie, este ce treaba are primaria cu mameloanele? Adica ce-i place lu` domn` primar, acasa, nu cred ca face obiectul unei conferinte de presa, cand mai sunt vreo patru zile pana la final de campanie electorala. Si constat ca scurgerea timpului, in campania asta, este direct proportional cu numarul de dude pe care candidatii la cel mai ravnit scaun din urbe le pot da. Si Slava Domnului ca se aproprie alegerile, ca altfel cine stie unde s-ar fi putut ajunge, in ritmul asta.

Cu deontologia ce facuram?

Nu stiu altii ce au facut pe la inceputuri de presa, da` eu, nascuta din pisica si chitita sa mananc soareci, am citit deontologia. Mai mult batuta de ai mei parinti, activisti de soi ai condeiului, ma pusera sa jur ca Biblia o pot uita, da` pe asta, ba! Obisnuita sa am cam aceleasi idei cu ai mei colegi, nu crezui ca voi fi vreodata pusa in situatia in care sa ma uit cu groaza in jurul meu si aproape sa ma ia rusinea. Campania asta electorala le dadu colegilor mei de breasla una in moalele capului. Uitara de condei, de obiectivitate, de pozitia aia, conform careia participi si nu te bagi, si se apucara sa arunce cu noroi mai ceva ca rotile unui tractor, in stanga si in dreapta, in functie de ce ii toarna fiecaruia teasta beteaga. Sa nu ma intelegeti gresit. Afinitati am si eu. Sunt om. Ma duc si eu la vot. Insa este strict problema mea cu cine o sa votez. Nu e nici treaba ziarului, nici a prapaditului aluia care imi citeste dejectiile literare. Ma uit si nu imi vine a crede, cum oameni de la care ma asteptam sa aiba o anumita conduita, parca sunt loviti de streche. Mai au putin si impart fluturasi electorali. Ce Doamne iarta-ma s-a intamplat cu observatorul ala din ei, nu am nici cea mai vaga idee. Iar din toata combinatia asta, am inclusiv eu de pierdut. Cum o sa ii explic maine, politicianului pe care l-am prins cu mata in sac, ca eu in realitate nu am fost catelul lui de campanie?

Daca nu mergi la vot, sa nici nu te plangi dupa!

Un site din Craiova a facut un sondaj de opinie, recent. Cei mai multi craioveni care au participat la sondaj au spus ca nu vor merge la vot. Aici incep sa ma enervez. De ce? Pai e simplu. In primul rand, am dreptul sa aleg ceva. Orice. Nu imi plac candidatii clasati in primele locuri? Votez cu al treilea, cu cineva. Pentru ca este dreptul meu sa o fac. Imi exprim ideea, optiunea. Iau o atitudine impotriva unui candidat sau mai multi, asigurandu-ma ca prin lipsa mea nu castiga. Conform noii legi, nu mai este nevoie ca un anumit procent din electorat sa fie prezent la urne ca sa fie indeplinit pragul electoral. Si trei oameni daca voteaza, aia trei si-au ales, primarul, in cazul de fata. De ce sa las turma sa decida pentru mine? Iar daca tot a decis, macar am incercat sa spun ceva, sa fac ceva. Atat cat am putut. Aud de doi ani de zile o caruta injurand PDL-ul. Ii intreb cu cine au votat si imi raspund linistiti ca nu au mers la vot. Atunci cum ai tupeul sa te plangi? De ce deschizi gura acum si cand ai avut sansa sa spui ceva ai tacut? Taci in continuare, prietene. Taci pana cand vei face ceva ca sa ai dreptul sa vorbesti! Ne plangem de clasa politica intr-una. Ei bine, imi pare rau sa va anunt, au fost alesi de aia care au mers la vot. Ca sangele albastru a stat acasa, la caldurica, si a comentat de acolo. Apoi continua sa comenteze, fara insa sa faca ceva. Vrei sa schimbi ceva? Incearca in primul rand asa. Exprima-ti optiunea, oricare ar fi ea. Accepta apoi ideea ca s-ar putea ca nici de data asta s-ar putea sa nu iese ca tine, dar fa-ti curaj sa incerci din nou, si din nou. Pentru ca numai asa poti sa ai un cuvant de spus!