Redactia de la televiziunea unde lucrez nu are cine stie ce vaste incaperi. Chiar si asa, nu ne intalnim prea des unii cu altii pe-acolo. Avem insa, un loc unde ne strangem la babele alea in fata puscariei si ne punem pe taina: in capu` scarilor. Acolo e locul de fumat, barfit, comentat si argumentat. Nu ne vedem prea des la culoare acolo, da` azi fu una din zilele alea in care, dintr-o greseala, facuram cloaca in capu` scarilor. Ne aprinsaram tigarea sa nu ne mearga gura chiar pe sec si incepuram sa discutam. Despre ce?! Pai cum despre ce? Evident, despre subiectul zilelelor astora. Despre campania electorala. Am prins toti acum patru ani prima campanie de uninominale. A fost crunt atunci. Am muncit ca apucatii. Nu aveam timp in 18 ore nici sa ne ducem pe la buda. Ne alergau candidatii ca pe niste caini de povara. Lupta era acerba, iar partidele scosesera la inaintare ce aveau mai bun. Pe listele de acum patru ani erau nume ca: Radu Berceanu si Cristina Calangiu. Nu mi-i mai amintesc pe candidatii PSD-ului, pentru ca, in campania aia, mi se trasase sarcina de la stapanire sa fiu cu ochii pe PDL. Ne certam ca turbatii in redactie pe cine cu cine voteaza, avand fiecare alta parere politica. Ne curgea sangele in vene si ne uitam la toata imbulzeala aia de oameni destepti.
Stateam, cum spuneam, azi in capu` scarilor. Fumegand, ne intrebam disperati unul pe altul: ba, cu cine votezi? Si dupa ce ne-am intrebat asa vreme de vreo doua tigari sudate, am tras concluzia finala: ba nene, n-ai cu cine vota tura asta. Singurul rasarit e Mihai Fifor. Si nu o spun ca sa ii fac vreun favor politic ci pentru ca l-am cunoscut de pe vremea cand era doar om de cultura si omul chiar duce dupa el o doza sanatoasa de materie cenusie. In rest...D-zeu cu mila. PP-DD-ul are o serie de batranei pe care i-as duce in parc sa se joace cu nepotu-meu, in niciun caz nu in Parlament, ARD-ul are o lista de la care ma abtin sa comentez, iar USL-ul se bazeaza pe votul politic, ca politicieni cam lipsa. Ma uitam ca la Bucuresti candideaza si nea` gheo ala, cum naiba il cheama pe acneicu` ala de la Hi-q. Un cameraman dadu o vorba mareata: ba, Dobrisanco, trebuia ba sa candideze si la noi Enceanu, ca iesea, ba. Cu ocazia sezatorii de pe scari aflai si in ce colegiu sunt, ca ma cam depasise impartirea. La final de tigare, ma scarpinai in cap, ma uitai la toti oamenii aia la fel de debusolati ca si mine, si ma intrebai, poate pentru prima data de cand am drept de vot: eu cu cine mama dracu` votez?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu