joi, 10 ianuarie 2013
Silosenii de iarna
Am ajuns la concluzia ca mi-e sila. Zau! Mi-e o sila de-a dreptul cronica de tot ce misuna pe langa mine. Mi-e sila de mor sa ma duc la conferintele de presa unde cinci imbecili imi toarna aceleasi minciuni cu o convingere de nu e adevarat…parca nu le-as stii deja pe dinafara. As putea scrie despre subiectele de cate o conferinta fara sa ma misc din redactie si zau nu as da gres. Imi e sila de asa zisii oameni puternici. Adica niste putoi care au prins un pic de crusta politica si se umfla in acordeonul importantei de zici ca datorita lor rasare soarele dimineata. Astia macar is amuzanti la final de mandat, dar, din nou imi provoaca sila cand ii vad cum se gudura pe langa ziaristi mai ceva decat cainii aia care vor sa iti reguleze picioru`. Mi-e sila de cateii de birou. Stii, aia mici, care dau din coada pe langa sefi, sefii ii baga nitel in seama si te trezesti ca iti dau ordine. Astia imi provoaca si stare de voma si pofta de instigare la violenta. Mi-e sila de sefii aia cretini care se uita doar in buzunarele lor si la spinarea ta care le rotunjeste veniturile. Pe astia i-as lua o zi cu mine sa munceasca cot la cot. Ce le-as mai rade in nas la final de zi. Mi-e sila de mitocanii de cartier si de soferii imbecili de care dau in fiecare dimineata cand ma duc la munca. Mereu trebuie sa le arat ca sunt pe trecere de pietoni. Culmea, tot eu sunt aia injurata. Mi-e sila de pipitele alea proaste bubuite da` cu ifose de mari doamne. Pe astea le-as bate, zau. Si le-as bate grav pentru ca orice le-as spune si oricum le-as spune tot nu ar intelege ca-s proaste. Mi-e sila de mor de rudele alea care apar peste noapte cand afla ca ai relatii pe nu stiu unde. Daca nu sunt rude, sunt cunostiinte sau cunostiinta lu` cunostiinta care are nevoie de o pila doar o data. Pe-astia daca ii ajuti, dupa nici nu te mai saluta. Daca nu ii ajuti, nu te mai saluta, asa ca ce sens are sa iti consumi energia sa ii ajuti? Mi-e sila de despartirile pseudo-vedetelor care imi inunda tv-ul si ziarul de la cafea, de parca daca ar mai fi tz-uleasca impreuna cu x-lescu as avea mai multi bani in buzunar si n-ar mai exista saracie in Romania. Mi-e sila de atat de multe si de atat de multi incat ar trebui sa ingurgitez tone intregi de lamaie, vitamine C si alte acrituri ca sa imi treaca senzatia. Singurul lucru care ma tine departe de voma psihico-intelectuala este gandul ca, undeva, intr-un colt, exista o persoana careia ii provoc sila, greata si dezgust.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu