Cine rade la urma, rade dupa campanie

Din prima clipa, cand am facut acest blog, am spus ca sunt complet apolitica. Nu ma intereseaza cine cu cine, care cu care. Nu vrea sa intru in mocirle politice. Meseria mea, nu cultura, ci presa, este cea de reporter de eveniment, ancheta-investigatii. Politica fac o data la patru ani, ca nu am incotro. Mult de munca, putini oameni. Scriu despre toti si toate, ca asta imi e meseria. Si nu as fi scris despre asta, daca aseara n-ar fi fost urmatoarea poveste. M-am apucat ca omu` ieri, sa fac o stire. Despre o strada inundata la noi, la tara, la Craiova. Nici prima, nici ultima, nici de la noi, nici de la altii. Facui o poza. O pusai pe facebook sa se minuneze si aia pe la care n-a plouat. Pe seara, un sustinator al unui candidat al carui nume nu il spun, din bun simt, a inceput sa ma faca mai rau decat ca pe albia de porci. Cum ca as avea bucurii cu unul si altul, ca as tine cu nu stiu cine si asa mai departe. Lumea e mica, iar internetul are si un capat. Personajul in cauza, mana stanga a candidatului (probabil mana cu care candidatul isi trage hartia igienica de pe sul), se numeste Alin (pana ieri, chiar aveam o afinitate pentru numele asta) si lucreaza intr-o institutie publica. Cica nu as fi prima pe care o umple cu mizeriile suferintei lui frustrate, ca au mai fost si altii care au patit-o. Ceea ce personajul in cauza nu ia in calcul, este faptul ca mai sunt fix zece zile pana cand campania asta se va termina. In cea de-a 11-a zi, unde s-o ascunde sa nu dau de el? Ca muschii mei minte nu are, vorba poetului, iar eu o sa imi fac un hobby din a face minim o stire pe saptamana cu el. Partea pentru care va trebui sa imi multumeasca, este aceea ca il voi face vedeta gratuit.  Dar nu stiu daca o sa ii si convina. Ca...vorba aia, gluma, gluma, da` sa vezi ce rad eu!