O gradina mareeee, Doamne

Si am zis sa nu mai fiu rautacioasa. Sa las lumea sa "traieste". Sa imi tin limba ascutita intre dinti si sa fiu draguta, amabila si dulcica. Nu pot si basta. Cum deschid mailul, cum ma paleste cate una. Si in timp ce unii primesc pe mail informatii despre cum sa isi mareasca anumite organe sau cure de slabit, eu primesc ineptii. Astazi m-a palit in moalele capului o stire senzationala. O anumita doamna, nu spun care, ca nu are sens sa o maltratez psihic, a dus cadouri la un azil. Frumos din partea ei daca azilul cu pricina nu ar fi fost unul privat. Nu am nimic cu batranii, din contra, imi sunt simpatici. Nu am nimic cu doamna in cauza. Dar! Pe bune, un azil privat? Batranii dintr-un azil privat au conditii bune spre foarte bune. Rudele lor au bani sa ii tina acolo, sau ei insisi au pensii mari. O camera/luna la un astfel de azil costand undeva la 500 de euro. De ce Doamne iarta-ma, sa le dam tot oameniilor astora cadouri cand la polul opus sunt batranii din azilele de stat, care stau in conditii jalnice, ai caror rude abia traiesc de pe zi pe alta si nu isi pot permite sa ii intretina si zac uitati? Am vazut cu ochii mei atat azilele private, cat si cele de stat. Am cunoscut batrani care stau si intr-o parte si in alta. Am scris destul de mult, pe vremuri, despre situatia in care batranii de la azilele de stat stau. Nu inteleg de ce ne intoarcem atentia spre cei din azilele private, in loc sa ne uitam la cei prapaditi, care chiar au nevoie de ajutor, dupa ce o viata intreaba au muncit ca astazi sa nu aiba nici dupa ce bea apa. http://bbampi.wordpress.com/2008/04/11/ce-se-intampla-cu-batranii-nostri/ si cam asa ajung batranii la azil, si cam asta este povestea lor, pe care eu am scris-o atunci dintr-un azil de stat.