Lu` Mari-Jean nu ii mai plac ziaristii

Ma dusai azi, cam pe la 5 pe seara, sa filmez prin sediile celor doua partide aflate in mare desfasurare: PSD si PDL. Ca sa ne intelegem de la bun inceput, nu am nici cea mai mica treaba cu politica. Adica, am, da` nu am preferinte. Consider ca is toti o apa si-un pamant, ca atare injur si in stanga si in dreapta, ca sa nu fac discriminari. Buunnn si ma dusai, cum spuneam, sa filmez atmosfera din sedii. La PSD, Ion Prioteasa statu de vorba cu noi in afara camerei, ne lasa sa ne luam cele cateva cadre, in conditiile in care nici nu l-am intrebat daca ne da voie, ne dadu cate un pahar de suc si ne povesti cum sta treaba prin judet. Plecaram la PDL. Intraram pe usa, ca uraganu`, Mari-Jean napusti pe usa: "cine si de unde sunteti?" (fac o paranteza ca sa spun ca toata ziua am avut pe mine un tricou alb, pe care scrie mare: Oltenia 3TV. In conditiile in care am fost o legitimatie pe doua picioare, cum dracu` ma intrebi de unde sunt?). Ii zisai cum ma cheama. Isi aduse aminte ca ma cunoaste, da` nu ma recunoscu in momentu` ala. Ne zambiram amabil, ca...soc...sa ma scoata afara din sediu. M-am blocat. Acum, inteleg ca nu fac parte din categoria alora plimbati de mai sus mentionatul personaj pe la Bruxelles. Pricep ca nu am pedigree si nici nu stiu sa sed mumos, da` la ultima verificare, parca partidele astea aveau nevoie de mine, nu eu de ei. Iar pentru gestul lui, mitocanesc, de-a dreptul, (putea sa imi explice de ce nu ma lasa sa filmez, sau de ce nu ma lasa sa stau, nu sa ma dea afara din sediu, la modul ala), ii promit solemn domnului Marian-Jean Marinescu, ca prefer sa mi se usuce mana si sa mor de foame in casa decat sa ii iau o imagine, fie ea cate de mica, pentru campania de la euro-parlamentare. Ca daca tot nu vrea sa fie filmat, sa nu vrea nici atunci! Am zis, am zis!

E o jungla acolo, afara

Azi, pe la ora pranzului, ma duceam spre spital. Nu cu treburi de sanatate, ci cu unele aproape legate de munca. Pe la Ciuperca, cine este din Craiova stie, cine nu, o intersectie mare, o masina, cu patru cetateni de etnie, venea in cea mai mare viteza spre mine.Eu, pe trecerea de pietoni. Cand au vazut ca, speriata, ma intorc spre trotuar, stimabilii domni au tras de volan si cu masina, in aceeasi viteza, chititi dupa mine, sa faca glumitele alea de doi lei. Au trecut razant pe langa mine, la fractiune nu m-au luat pe capota masinii. Speriata, cu picioarele taiate, mi-am pus mana in cap si am spus printre dinti, "du-te dracu`de idiot". Acum, nu stiu cine nu ar fi facut-o in locul meu. Cum terminai dracuitura, masina se opri, se dadu jos un sifonier ambulant care ma lua la injuraturi si la...scuipat...la propriu, bonus amenintari. Socata si speriata, ceea ce recunosc, nu mi se intampla foarte des, ii spusai personajului sa isi vada de drum, sa nu sun la politie. Imi mai luai o serie de injuraturi si chiar imi spuse sa sun, ca sa "mi-o fur langa politisti". Nu aveam de gand sa testez cele spuse dar, cum am piciorul pe trotuar, o tanti, vizibil speriata, imi spune: "ascunde-te ca uite, vin dupa tine". M-am intors, masina in spatele meu, pe strada. Am pus mana pe telefon si am sunat la politie. Nu m-am ascuns ca nu imi sta in caracter, dar recunosc ca tremuram toata. Timp de zece minute am asteptat ca politia sa apara, timp in care, prin fata trotuarului, masina cu stimatii domni mi-au dat tarcoale, m-au inujurat si mi-au zis de dulce. Dupa zece minute a aparut o masina de politie care mi-a luat buletinul, adresa din buletin, numarul de telefon si le-am spus numarul masinii si...atat. Adica m-au lasat in acelasi loc unde aia imi dadeau tarcoale. Cica or sa ma sune ei cand o sa fie ceva. Ajunsa la redactie, inca tremurand ca piftia, un coleg imi spune: "nu sta pe ureche, ca tiganii sunt pe mana cu politia, fa ceva, ca nu e in regula daca nu te luara la sectie. Vezi ca poate ajungi acasa si te trezesti cu ei la usa". Am intepenit. Am sunat ca atare pe comandatul Inspectoratului Judetean de Politie Dolj. Am povestit, am dat cu subsemnatul, de data asta impotriva politistilor care m-au lasat in strada. Sper ca in momentul in care o sa ajung acasa, nu o sa am usa sparta. Ceea ce m-a socat dupa aceasta zi este nonsalanta cu care oamenii, care erau pe strada cand rromii au facut tot circul ala, treceau linistiti pe strada. fara sa schiteze un gest. Puteau sa ma omoare in strada, unul nu ar fi miscat un deget. M-a socat apoi  politia, care trateaza totul atat de lejer, ca si cum m-ar fi muscat un tantar. Ce urmeaza? Pai urmeaza ca politia sa faca o acnheta interna, apoi sa vada cine sunt domnii din masina, iar eu sa sper ca nu am musafiri acasa. Oricum ar fi, voi merge pana in panzele albe cu aceasta poveste si nu o voi lasa balta, pentru ca pe trecerea aia de pietoni, in locul meu, putea sa fie fiica sau sotia unuia dintre domniile voastre, domnilor care treceati astazi indiferenti pe langa mine!

Chestii complet inutile cu care mi se umple mintea

Nu stiu cum este creierul altora structurat, dar al meu imi face probleme. Inca de cand eram novice in ale presei, disperata sa retin ceea ce mi se spunea, ca pe vremea aia reportofoanele nu erau taman usor de gasit, iar telefoanele stiau doar sa sune si sa raspunda, mi-am dezvoltat memoria auditiva. Ca atare, orice tampenie mi-o spune cineva, o retin. Retin imbecilitati pe care mi le-a spus oricine, in urma cu o caruta de ani. Creierul meu are senzatia ca este o informatie, ca atare o stocheaza acolo, o pune de-o parte. Pot fi cu succes folosita pe post de agenda, chestie pe care o si facea un fost iubit. Imi spunea ce are de facut pe parcursul unei saptamani, ore, date, intalniri. Era imposibil sa rateze ceva. Imi amintesc cele mai cretine si stupide detalii. Imi este imposibil apoi, oricat de tare as incerca, sa le uit. Le stochez acolo de parca as avea si ce sa fac cu ele. Nu la fel se intampla cu informatia citita de exemplu. Nu am la fel de dezvoltata memoria vizuala. Nu retin nume si botez pe toata lumea in prima faza. Cifrele, sunt pentru mine un calvar. Nu le retin si basta. Zile de nastere, stiu vreo cinci pe de rost si alea retinute din greseala. Ramane insa nenorocita de memorie auditiva. Astfel am ajuns sa am mintea plina cu o caruta de informatii complet inutile. Printre ele se numara: de cate feluri sunt razboaiele de tesut, ca sunt unele pentru covoare mari si unele facute pentru carpete si covoare mici (pe bune, puteam sa traiesc fara sa stiu asta). Despre motociclete stiu cam tot ce se poate stii, pot face oricand praf un barbat la cate informatii despre aceste vehicule am in cap. De cate tipuri sunt, capacitate, modele etc. Acum vreun an de zile, un instalator s-a apucat sa imi spuna pas cu pas cum trebuie inlocuita o teava de la chiuveta, Evident ca acum nu reusesc sa mai uit chestia asta, pe care nu am motive sa o stiu. Daca am nevoie de inlocuit tevi, ma duc si chem un instalator, nu ma apuc eu s-o fac. De multe ori sunt intrebata de ce refuz sa ascult cate un personaj din jurul meu. Si nimeni nu intelege faptul ca, de cate ori apare cate un prost langa mine la masa, si incepe sa vorbeasca, ma ia groaza. Ii voi retine pentru tot restul vietii mele toate prostiile, fiindu-mi imposibil sa le mai uit vreodata.

Cineva sa ne opreasca!

Pe la 10 aseara, am hotarat sa ies la o inghetata in centrul Craiovei. Caldura mare, inghetata buna, companie placuta. Dupa o taina de vreo doua ore, plecaram catre masina. Iar amicul meu imi atrage atentia catre blocul de la "Casa Alba" (pentru cei care nu au fost niciodata in Craiova, este unul dintre cele mai vechi blocuri, situat in zona centrala a orasului, cu o arhitectura deosebita fata de blocurile comuniste ale orasului). "Uite cum e asta facut, vezi? E din doua sau mai multe bucati?" imi spune si imi arata ciudatenia care structureaza blocul. De acolo am uitat complet de masina si am trecut la analiza cladirilor din centru. Si am trait o viata in Craiova, dar niciodata nu m-am uitat atent cat de ciudate sunt cladirile. Bucati din mosii, ramase parca din greseala, peste care s-a construit ciudat si pe care si-a pus comunismul amprenta si pe care si-a pus si post-comunismul si democratia amprenta. O sorcova din punct de vedere arhitectural, din care nu intelegi nimic. Nimic nu e vechi, nimic nu e nou, totul este alan-dala. Cladirile de pe Lipscani sunt cazute in paragina complet, sau modernizate dupa urechea vreunui proprietar cu zel, care a distrus toata frumusetea lor, iar in lumina noptii, arata ca scoase din filmele de groaza. In zona teatrului de papusi, la fel, teatrul insusi este lasat in paragina de ani de zile. Nu ne intereseaza de nimic din jurul nostru. Distrugem totul cu nepasare, parca dupa noi s-ar asterne doar potopul. Iar dupa sorcova din centru, ma uitam la blocul in care stau eu. Trei apartamente au izolatie exterioara galbena. Alte trei, portocalie. Pe alocuri cate un chit ciudat, de culoare alba, sta proptit pe pereti, parca special sa faca totul cat mai urat. Si...sincer...cineva sa ne opreasca. In ritmul asta vom distruge si vom urati tot. Si da, cred in liberul arbitru, da` in cazul nostru, acesta este distructiv.

Absentai fara sa vreau

Nu ca nu as fi avut subiecte, nu am mai scris nimic. M-a palit odata cu pacatoasa de caldura si lenea in moalele capului, si nu avusai pic de inspiratie creativa. N-am nici azi, da` zisai sa ma chinui nitel. Ce se mai intampla in perioada asta? Pai, Olguta Vasilescu dadu cu pumnu` in birou` de la primarie si se taie panglica la doua bulevarde, aproape se termina si pasajul suprateran si-o rezolva si cu Universitatea Craiova. Ion Prioteasa puse la cale primul proiect mare in colaborare cu primaria Craiova. Marian-Jean Marinescu se mai dadu nitel la prefecta. Prefecta continua sa il ignore si demara actiunile de prevenire a lesinaturilor in strada din cauza codurilor galbene si portocalii de canicula. Nastase isi trase un glont in gat, facu nitel pe victima si ajunse acolo unde ar fi trebuit sa se duca din prima clipa, fara circ. Ponta plagie un pic, asa si inventa o diploma pe care n-a avut-o niciodata. Iar pe Basescu il suspendara. Ce urmeaza? Pai urmeaza sa mergem la referendum si sa glasuim daca mai vrem pe Basescu sau nu. Intre timp, mai bagam o campanie electorala care o sa ne capieze pe facebook.