Cineva sa ne opreasca!

Pe la 10 aseara, am hotarat sa ies la o inghetata in centrul Craiovei. Caldura mare, inghetata buna, companie placuta. Dupa o taina de vreo doua ore, plecaram catre masina. Iar amicul meu imi atrage atentia catre blocul de la "Casa Alba" (pentru cei care nu au fost niciodata in Craiova, este unul dintre cele mai vechi blocuri, situat in zona centrala a orasului, cu o arhitectura deosebita fata de blocurile comuniste ale orasului). "Uite cum e asta facut, vezi? E din doua sau mai multe bucati?" imi spune si imi arata ciudatenia care structureaza blocul. De acolo am uitat complet de masina si am trecut la analiza cladirilor din centru. Si am trait o viata in Craiova, dar niciodata nu m-am uitat atent cat de ciudate sunt cladirile. Bucati din mosii, ramase parca din greseala, peste care s-a construit ciudat si pe care si-a pus comunismul amprenta si pe care si-a pus si post-comunismul si democratia amprenta. O sorcova din punct de vedere arhitectural, din care nu intelegi nimic. Nimic nu e vechi, nimic nu e nou, totul este alan-dala. Cladirile de pe Lipscani sunt cazute in paragina complet, sau modernizate dupa urechea vreunui proprietar cu zel, care a distrus toata frumusetea lor, iar in lumina noptii, arata ca scoase din filmele de groaza. In zona teatrului de papusi, la fel, teatrul insusi este lasat in paragina de ani de zile. Nu ne intereseaza de nimic din jurul nostru. Distrugem totul cu nepasare, parca dupa noi s-ar asterne doar potopul. Iar dupa sorcova din centru, ma uitam la blocul in care stau eu. Trei apartamente au izolatie exterioara galbena. Alte trei, portocalie. Pe alocuri cate un chit ciudat, de culoare alba, sta proptit pe pereti, parca special sa faca totul cat mai urat. Si...sincer...cineva sa ne opreasca. In ritmul asta vom distruge si vom urati tot. Si da, cred in liberul arbitru, da` in cazul nostru, acesta este distructiv.