Chestii complet inutile cu care mi se umple mintea

Nu stiu cum este creierul altora structurat, dar al meu imi face probleme. Inca de cand eram novice in ale presei, disperata sa retin ceea ce mi se spunea, ca pe vremea aia reportofoanele nu erau taman usor de gasit, iar telefoanele stiau doar sa sune si sa raspunda, mi-am dezvoltat memoria auditiva. Ca atare, orice tampenie mi-o spune cineva, o retin. Retin imbecilitati pe care mi le-a spus oricine, in urma cu o caruta de ani. Creierul meu are senzatia ca este o informatie, ca atare o stocheaza acolo, o pune de-o parte. Pot fi cu succes folosita pe post de agenda, chestie pe care o si facea un fost iubit. Imi spunea ce are de facut pe parcursul unei saptamani, ore, date, intalniri. Era imposibil sa rateze ceva. Imi amintesc cele mai cretine si stupide detalii. Imi este imposibil apoi, oricat de tare as incerca, sa le uit. Le stochez acolo de parca as avea si ce sa fac cu ele. Nu la fel se intampla cu informatia citita de exemplu. Nu am la fel de dezvoltata memoria vizuala. Nu retin nume si botez pe toata lumea in prima faza. Cifrele, sunt pentru mine un calvar. Nu le retin si basta. Zile de nastere, stiu vreo cinci pe de rost si alea retinute din greseala. Ramane insa nenorocita de memorie auditiva. Astfel am ajuns sa am mintea plina cu o caruta de informatii complet inutile. Printre ele se numara: de cate feluri sunt razboaiele de tesut, ca sunt unele pentru covoare mari si unele facute pentru carpete si covoare mici (pe bune, puteam sa traiesc fara sa stiu asta). Despre motociclete stiu cam tot ce se poate stii, pot face oricand praf un barbat la cate informatii despre aceste vehicule am in cap. De cate tipuri sunt, capacitate, modele etc. Acum vreun an de zile, un instalator s-a apucat sa imi spuna pas cu pas cum trebuie inlocuita o teava de la chiuveta, Evident ca acum nu reusesc sa mai uit chestia asta, pe care nu am motive sa o stiu. Daca am nevoie de inlocuit tevi, ma duc si chem un instalator, nu ma apuc eu s-o fac. De multe ori sunt intrebata de ce refuz sa ascult cate un personaj din jurul meu. Si nimeni nu intelege faptul ca, de cate ori apare cate un prost langa mine la masa, si incepe sa vorbeasca, ma ia groaza. Ii voi retine pentru tot restul vietii mele toate prostiile, fiindu-mi imposibil sa le mai uit vreodata.