Alo, gara, lasam si noi tancu` acasa?

Poate ca m-am tampit eu, ceea ce n-ar fi niciun fel de surpriza. Poate ca m-am zapacit si mai tare decat eram, da` chiar asa, nu prea cred. Nu stiu cat mergeti voi pe jos, dar mie imi place tare mult sa ma misc. Merg pe jos kilometri intregi, cu castile in urechi, imi ascult muzica preferata. Asta pe mine ma calmeaza, ma linisteste. Rectific: ma calma, ma linistea, ma oprea sa nu devin un criminal in serie. O facea cu succes. Pana cand lumea si-a luat tanc. Sincer. Nimeni nu mai are loc pe strada. Pe toti ii strange soseaua atat de tare incat te arunca literalmente din picioare cu cate un umar, un cot, o atentie, o maslina. Am incercat sa merg cat mai aproape de o latura sau alta a strazii, ca sa imi pastrez nealterat universul interior. `Geaba. Oamenii au tancu` la ei. Acum, imaginati-va cum plec eu seara, de la munca, plina de nervi, cu castile in urechi, ascultand linistita   vreo melodie de la ... sa spunem ... Fatboy Slim. Si imaginati-va cum, pe acest ritm, deja plina de nervi, o duduita ocupata sa vorbeasca la telefon cu "fataaaa" imi trage un umar sanatos. Acum imaginati-va continuarea. Buuunnnn. Dupa ce ati facut asta, lasati dracu` tancu` acasa, merg pe jos sa NU devin un criminal in serie, nu sa devin unul!