Daca nici noi, atunci cine?

Da, da, stiu, nu mai dadui pe-aci cu bucata de condei din dotare de vreo vesnicie. N-o mai facui din sila. Ce dracu` sa va scriu?! Ca primaru` da cu buticarii de pamant, ca prefecta face scandal, ca mama facu de doi lei si trei parale pe ministreasa educatiei, ca mizerii sunt la tot pasu`?! Le vazurati prin ziare, ca si mine, si nu avea sens sa mai frec si eu inca o ridiche cu ele. Asta pana asta-seara, cand, inainte sa ies la un vin in fapt de seara, vazui niste pustani de la Liceul de Arta. Sa va spun povestea lor. Au un talent iesit din comun. Au castigat pana acum tot ceea ce se putea castiga international si national pe ceea ce fac ei: pictura, scluptura. Si dupa ce ma uitai la ei, mici, adolescenti, talentati, unul avu tupeu sa deschida gura si sa spuna: stiti, ne-ar fi mult mai usor daca am avea bani de pensule si acuarele. Ma apucai sa pun intrebari. Multi dintre acesti copii vin din familii sarace, care nu au din ce sa traiasca de azi pe maine. Pentru ei o pensula, o acuarela, sunt o avere. Ca atare, pentru prima data de cand m-am apucat sa scriu aici, va rog, sa ajutam acesti copii sa faca arta. Care cu ce putem, sa nu ne lasa viitorii Brancusi sau Grigoresti sa zaca in mizerie, fara sa le dam o mana  de ajutor. Pentru ei orice ajutor este mai mult decat s-ar putea. Sa uitam pentru o secunda de politica, de izolatii exterioare, de buticari, de orice alta poveste si sa incercam sa dam o mana, cat de mica, pentru a salva o picatura din arta pe care am putea-o face si care ne-ar putea duce numele de romani, acolo unde a fost candva...la Brancusi si Grigorescu!