Undeva lângă Craiova, la nici 8 kilometri, tradiţia bocitoarelor încă se mai păstrează. O tradiţie pe cale de dispariţie, după cum bine se vede când ne uităm că într-un sat care acum câţiva zeci de ani aduna zeci de bocitoare, azi a mai rămas doar una.
Pentru Ioana Măciuceanu, ultima bocitoare din Bucovăţ, ritualul funerar practicat înainte de mai toate femeile din sat a ajuns atât o moştenire, cât şi o sursă de venit. Legată sufleteşte de tradiţia moştenită de la bunica ei, femeia mărturiseşte că banii primiţi de la rudele decedaţilor se dovedesc a fi din ce în ce mai puţini odată cu accentuarea crizei, dar că acest lucru nu o face să renunţe. Desfăşurarea ritualului o face să stea plecată de acasă şi timp de câte o săptămână.
Buuuunnn. In primul rand, titlul. La noi nu se spovedeste nimeni, ca nu suntem popi si nici cel mai bun prieten al omului. Reporterul de mai sus voia sa gaseasca un titlu cu carlig, inteleg, dar a uitat carligul. Mai indicat ar fi fost, de exemplu: "Povesti de langa taramul mortii" sau "Meserie de final de drum" sau orice alte idei pe tema data. Apoi, ultima asta, nu este reala, ca bocitoare mai sunt o gramada. E Doljul plin de ele. Lasam titlul, trecem la text. "Cine" nu exista in mod cert, dar, de multe ori se foloseste "chapeau", sau palarie in franceza pentru a introduce cititorul in atmosfera pe care urmeaza sa o creezi. In cazul nostru, "chapeau" ar trebui sa fie prima parte. Din prima proporzitie aflam ca traditia bocitoarelor se pastreaza, dar nu se stie exact pe unde, ca a uitat sa ne spuna locatia. Din a doua fraza, sa vezi dracia dracu` ca nu se prea mai pastreaza, ca e pe cale de disparitie, si ca mai e numai una, mandra in toate cele. Deci, m-a lamurit, de nu s-a mai putut. Ca sa pricep si eu, si papaditul ala care imi citeste dejectiile literare ceva, ar fi trebuit sune ceva de genul: "Despre ele se putea spune ca fac legatura dintre viata si moarte. Duc lacrimile si durerea celui care a fost tata, prieten, bunic pe lumea cealalalta, sa fie auzite acolo, sa fie stiute. Pe vremuri, erau multe. Li s-a spus mereu "bocitoare", pentru ca asta este slujba lor, sa boceasca mortii. Acum insa, la Bucovat, la o aruncatura de bat de Craiova, a mai ramas doar una". Nu spun ca eu am ales cea mai buna varianta, scrisa in graba si sila, fara sa fi vazut subiectul in teren, fara sa-l fi simtit, dar macar sunt pe aproape de ceea ce ar fi trebuit sa scrie personajul luat ca exemplu. Trecem la text. La text m-am blocat. Nu stiu cum l-as putea corecta. Probabil, daca mi s-ar da textul asta in redactie, la corectat, l-as arunca la gunoi si l-as cere complet refacut. Nu are nimic....Ma rog...sa il refacem: "Ioana Maciuceanu a ramas ultima bocitoare din Bucovat. A furat "meseria" bocitului de la bunica ei". Si aici eu, una m-am blocat. Care dracu` e domnu` reporter atmosfera in care cititorul ar trebui sa vada ce ai vazut tu? Cum arata Ioana? E inalta, slaba, scunda? are ochii mici, mari? e blonda, bruneta? miroase a tamaie, sau a channel? in ce e imbracata? incaltata? cum merge? leganat sau nu? ce face cand vorbeste? isi freaca mainile sau isi da ochii peste cap? unde dracu` e portretul femeii astia? Mergem mai departe.
Moştenire de familie
„Am moştenit asta de la familia mea. Nu a fost greu să deprind aceste trucuri”, a declarat Ioana Măciuceanu, din comuna Bucovăţ. Trăieşte într-o casă simplă, are doi copii şi un soţ acasă, iar bocitul pentru ea a devenit normalitate. ”Lumea mă cheamă. Deja s-au învăţat cu mine. Nu există multe înmormântări la care eu să nu fiu prezentă”, a subliniat Ioana Măciuceanu. Nu e privită ciudat. Mulţi sunt uimiţi că, la o vârstă destul de mică, are sângele rece de a face aşa ceva. Părerile despre ceea ce face Ioana Măciuceanu sunt împărţite. „Fiica mea şi acum îmi spune că nu ar putea să facă aşa ceva, dar cu toate astea noi o respectăm pentru ceea ce face”, a declarat Mărioara Chirchiliuc, vecina de peste drum a Ioanei.
Cati ani au copiii? Sotul? Munceste? Cat de simpla e casa? Cine este fiica lu` Marioara asta? Ce face ea? Cum arata Marioara? Patru, domnule reporter! PATRU! Si cam asa arata cam tot materialul, pe care vi-l pun mai jos, sa va lamuriti singuri. http://boomedia.ro/social/social/reportaj/2323-spovedania-ultimei-bocitoare-profesioniste . Acum, dupa ce am discutat cum un text poate sa fie scrie cu picioarele de catre un personaj lipsit de bunul-simt fara de cititorul sau, o sa va spun si de ce nu are raspuns la nici una din intrebarile de mai sus. Ne-am apucat noi, o gasca de ziaristi mai de la tara, de la Craiova, aflati la opt kilometri de Bucovat si am aflat ca, Ioana asta nu exista, iar in Bucovat nu mai sunt bocitoare de ani de zile. Pe la Marsani mai sunt vreo zece, da` nici picior de ele pe la Bucovat. Si revin la stirea, de la care am plecat. Stirea, ca sa poata exista, trebuie sa fie reala. Doar asa ea poate sa fie transformata in articol, ancheta, reportaj! Rusinica baiete!
Marie, tocisi bunatate de tastatura pt un dobitoc. Decat ala scrie mai bine inclusiv pisica mea
RăspundețiȘtergere